DR. SERGIU STOICA
Medic primar Neurochirurgie
Chirurg de Excelență
în Neurochirurgie
Dr. Sergiu Stoica
fondator BRAIN Institute din cadrul Spitalului Monza, coordonează direct echipa de neurochirurgie și supraveghează întreaga activitate medicală a institutului.
Dr. Sergiu Stoica are o experienţă de studiu și practică în domeniul neurochirurgiei vasculare și tumorale acumulată în centre universitare renumite din Franţa (Universitatea Henri Poincare din Nancy) și Canada (Spitalul Universitar Notre Dame din Montreal).
Dr. Sergiu Stoica operază orice patologie tumorală cerebrală (neurinom de acustic/ schwannom vestibular, meningiom, cavernom, chist epidermoid, astrocitom, glioblastom, metastaze cerebrale, cordom, adenom hipofizar, craniofaringiom), chirurgia epilepsiei, anevrisme cerebrale, malformatii cerebrale, drenaje hematoame, ventriculostomii endoscopice, hidrocefalie obstructivă, craniostenoze la copii.
Neurochirurgia Minim-Invazivă
Conceptul de minim-invaziv în chirurgie în general, și în neurochirurgie în particular, înseamnă un întreg mod de a gândi relația pacient-chirurg în beneficiul pacientului.
Poate ai auzit dictonul „chirurg mare, incizie mare”. Uită de el! Până în ultimii 10-20 ani, acesta a fost crezul chirurgilor de orice specialitate. Incizie mare înseamnă confort pentru operator, spațiu pentru multiple unghiuri de lucru, pentru lumină, pentru situații neprevăzute, accidente și complicații. Pentru pacient însă, incizia mare înseamnă disconfort: dureri post-operatorii, recuperare dificilă, îngrijire de durată a plăgii, cicatrice mare și complicații ale plăgii. Când punem pacientul în primul plan, ca siguranță și confort, această abordare este inacceptabilă.
Schimbarea a venit treptat, odată cu introducerea unor noi tehnici chirurgicale și a unor noi tehnologii. Probabil că cea mai cunoscută dintre ele este laparoscopia aplicată în chirurgia abdomino-pelvină sau urologică. În neurochirurgie, momentul decisiv a fost introducerea microscopului operator, însă de o neurochirurgie cu adevărat minim-invazivă putem vorbi abia după adoptarea pe scară largă a neuro-navigației, a endoscopiei (e adevărat, doar pentru anumite situații) și a neuro-anesteziei moderne.